Ce îmi doresc de la un loc de muncă?

Ce îmi doresc de la un loc de muncă?

Discutam zilele trecute cu unul dintre clienții mei legat de proiectul lui și am ajuns să fiu întrebat:

– Ștefan, tu ce îți dorești de la un loc de muncă? Eu sunt antreprenor și nu am fost niciodată angajat și chiar nu înțeleg cum gândește un salariat. Ajută-mă și pe mine să înțeleg, de exemplu, ce caută o persoană ca tine la un loc de muncă?

Observație: Clientul meu oferă un serviciu online de recrutare (pentru companii) combinat cu găsirea unui loc de muncă potrivit (pentru salariați).

Munca fără joacă este doar muncă. Iar munca este de rahat.

Mă simt puțin amuzat pentru că m-a întrebat tocmai pe mine: eu nu consider că muncesc și nu îmi caut un „loc de muncă” ci un context în care să produc ceva de valoare. Probabil de asta am decis să fiu coach: să îi asist pe cei care chiar vor să facă asta (adică munca). Deci pot spune că îi cunosc prea bine… (mai mult…)

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Ce ar muri o dată cu tine?

Ce ar muri o dată cu tine?

Situația ideală pentru un bărbat sau o femeie, ca să moară, este să aibă alături membrii familiei care se roagă împreună cu ei în timp ce acesta pleacă din această lume.

Însă imaginează-te pe patul de moarte și stând în jurul tău sunt întruchiparea viselor, ideilor, abilităților, talentelor care ți-au fost oferite de către viață pe care tu, pentru motive oarecare, nu ai urmat acele vise, nu ai înfăptuit acele idei, nu ai folosit vreodată acele daruri, nu ai folosit vreodată acele talente. Și în timp ce tu stai întins pe patul de moarte ele sunt chiar acolo cu privirea ațintită la tine cu ochi mari și încruntați spunând: „Noi am venit la tine și numai tu ai fi putut să ne dai viață și acum trebuie să murim o dată cu tine… pentru totdeauna”.

Și întrebarea este: Dacă tu mori azi, ce vise, ce talente, ce abilități, ce daruri, ce idei ar muri o dată cu tine?

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Ce purtăm azi?

Ce purtăm azi?

În dimineața asta când ai dat să te îmbraci, sunt sigur că te-ai îndreptat către șifonier, dulap sau dressing, sau poate chiar către podea, și ai început să îți pui întrebări precum: Unde mă duc azi? Cum este vremea afară? Ce haine sunt mai confortabile? Cu cine mă întâlnesc? sau poate chiar Care haine sunt curate? Ai obținut răspunsul la întrebările tale prin a face ceva. Ai ales niște haine și le-ai pus pe tine. Deci tu, practic, porți acum propriile tale răspunsuri.

Te face să te gândești… poate la ce celelalte răspunsuri pe care le porți acum.

Chiar așa! Ce altceva se mai întâmplă în viața ta?

Sănătatea. Prietenii. Serviciul. Relația. Casa. Mașina. Țara în care trăiești?!

  • O măsea pe care știi că o s-o pierzi îți tot dă dureri de cap.
  • Prietenii te țin prin cluburi până la 2-3 noapte, în fum de țigară și cu sticla de alcool în față.
  • Mergi la același serviciu de 8 ani de zile, unde petreci o treime din zi. Colegii tăi nu mai sunt aceiași pe care i-ai avut la angajare, dar job-ul tău este același.
  • Partenerul de viață este la fel ca tine și constați că face aceleași greșeli ca și tine. Ieri v-ați certat iarăși.
  • În fiecare lună plătești rata de la apartament. Acesta are 4 camere. Voi folosiți doar una.
  • Mașina este în service până luna viitoare. Ai dat cu roata într-o gură de canal descoperită.
  • Trăiești într-o țară în care unii duc capacele de canal la fier vechi ca să își hrănească copiii.

Și toate astea ce întrebări te fac să îți pui?

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
O imagine care schimbă realitatea

O imagine care schimbă realitatea

Cred că povestea de azi a început de fapt cu mult timp în urmă cu un copil de 5 ani care și-a dat seama că lumea trebuie schimbată și s-a jurat că atunci când va fi mare va schimba lumea. Dar asta a fost de mult…

Mai nou după ce a dat peste blog-ul meu clientul vine la mine cu o situație de viață. Ce situație de viață? Păi la ce probleme se poate cineva gândi? Una pe care vrei să o rezolvi, nu? Am ascultat cu atenție povestea și mi-am dat seama cum mintea poate să își amintească toate detaliile, atât de multe încât m-au copleșit și pe mine. Așa că m-am decis:

Cum ar fi să vedem mai bine toată treaba asta? Vrei să facem un desen?

Am luat o hârtie și am început să pun întrebare după întrebare și ce venea în minte apărea pe hârtie așa cum apar literele pe ecran la apăsarea unor taste.

Unde ești tu acum? Uite! Aici! Și s-a desenat pe hârtie. Cum arată viața ta în acest moment? Cine mai este cu tine? Și le desenăm și pe astea.
Ce faci tu în prezent?
Ce abilități îți permit să faci tu asta?
Care este motto-ul tău? Cum arată în ceea ce crezi tu?
Ce este important pentru tine în acest moment?
Cine ești tu în viața ta acum?

În final am obținut o imagine cu realitatea. Realitatea unei persoane. Nu era nici bună nici rea, dar omul își dorește altceva. L-am întrebat ce își dorește. Păi uite aia. Acolo vreau ca persoana aia să fie așa. Să fac aia și aia. Foarte multe detalii! Așa că am pus întrebarea Dar tu ce își dorești de fapt? Pauză de gândire… profundă. După câteva clipe, cu claritate și hotărâre în voce: „Vreau să… !” și mi-a spus într-o propoziție ce dorea.

– Cum ar fi să vedem cum va arăta chestia asta? Vrei să facem un desen?

În fața unei alte coli de hârtie albă, mai mare de data asta, s-a pus întrebarea Putem să ne imaginăm, nu? Cum este viața ta acum că ai obținut ceea ce vroiai să obții? Am început să desenăm tot ceea ce poate imaginația să își imagineze.

– Cine ești acum? Ce rol nou ai?
– Care sunt noile tale priorități acum?
– Care este noua ta viziune? Ce ai descoperit ca fiind adevărat?
– Ce poți să faci acum și înainte nu puteai?
– Ce faci acum diferit? Ce obiceiuri noi ai?
– Unde ești acum? Ce este nou în viața ta? Cine mai este alături de tine?

Aveam acum în față o imagine posibilă, pe o coală mare și albă, mai reală ca și prima. Ne-am uitat îndeaproape la această imagine, și având emoții pe față, am întrebat Pe o scală de la 1 la 10 în ce măsură este posibilă acestă imagine? Dacă am măsura numărând pe degete de la 1 la 10 până la ce deget poți să numeri? Și numărăm 1, 2, 3 și numărăm… Până ne oprim! Și atunci întreb: Ce ar trebui să se întâmple ca să poți număra încă un deget? Pe o scală de la 1 la 10 totul este posibil.

Și apoi mai întreb Și acum în ce măsură crezi că poți să obții tu asta? Uite! Dacă ar fi să pariezi pe tine că vei reuși ce sumă ai paria? Pe moment tăcere. Acum, da, probabil că te întrebi deja când a fost ultima dată când a pariat cineva pe tine că vei reuși în ceea ce ți-ai propus, însă și mai ușor îți poți aminti când acea persoană a fost chiar tu. De fapt când făceai tu ceva pentru tine cine paria pe tine? Și cât? Și de câte ori ai câștigat ca să ajungi aici? Când tăcerea se sfârșește răspunsul apare cu siguranță.

Timpul s-a apropiat de sfârșit și s-a făcut liniște. Mai aveam doar o întrebare Cine ești tu ca să meriți acest lucru? Stupoare! După o clipă de dezmeticire s-a uitat la imagine, a ridicat-o drept în sus în fața mea. Acesta! Acesta sunt eu!

Înainte de a face primul pas spre ieșire a dorit să ia imaginea cu el pentru că are nevoie de ea. Am zâmbit…  Știam! Clientul are întotdeauna răspunsul!

L-am rugat să îmi dea un mesaj când se schimbă ceva. Mai știi… Poate că lumea se poate totuși schimba 🙂

Apasă butonul CC pentru subtitrare.
activare subtitrare youtube

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Ce crezi? Ce simți? Ce spui?

Ce crezi? Ce simți? Ce spui?

La coaching lumea vine cu diverse situații de viață și cu dorința de a schimba ceva. Și cu toate acestea cum se face că nu au schimbat ceva până acum?

Privind simplificat un blocaj în viața unei persoane acesta arată cam așa: ea se confruntă cu o situație de viață, încearcă, pe de o parte, diverse acțiuni sau, pe de altă parte, în mod repetat aceiași acțiune ca în final să constate că se află din nou în aceiași situație nedorită. Așadar ce lipsește din această poveste? Însăși persoana cu gândurile și emoțiile ei.

Înainte de a acționa pentru a schimba lumea înconjurătoare ca reacție la aceasta, prima reacție este de fapt una internă de activare a unor convingeri și emoții care la rândul lor declanșează anumit curs de acțiune care la rândul lui poate schimba situația. Sau nu. Sau poate, din contră, de fapt să o mențină. Deci dacă tot ce am făcut până acum nu a adus o schimbare atunci de unde altundeva poate veni schimbarea? Cum ar fi dacă am gândi și simți diferit?

Să zicem  că ești în situația șeful care se plânge de angajatul lui – „Ai întârziat și asta îmi spune că nu îți pasă de slujba ta.” – sau al de iubitei care îi reproșează iubitului același lucru – „Iar ai întârziat deci nu îți pasă de mine.”

Dar înainte de a te arunca într-o confruntare cu „inamicul” am 14 întrebări pe care aș vrea să ți le pui pentru a explora convingerile tale legate de acea situație.

  1. Cum știi asta? Cum știi că a întârzia și a nu îți păsa sunt același lucru?
  2. Ce cred alte persoane despre asta? Ce cred alte persoane despre modul în care se exprimă faptul că îți pasă?
  3. Ce contra-exemple ai? În mod concret, câte din persoanele care vin la timp de fapt le pasă? Câte din acestea au alte motive pentru a veni la timp?
  4. Care este intenția din spate? Care era intenția din spatele întârzierii? Ce și-a propus de fapt persoana care a întârziat?
  5. Ce altceva poate să însemne? Dacă tu vezi asta ca pe o întârziere atunci cealaltă persoană cum o vede? Dar alte persoane?
  6. Cum vezi asta în raport cu imaginea de ansamblu? În ce măsură este important a veni la timp în raport cu slujba sau relația?
  7. Cum mai precis se întâmplă asta? Cum mai precis știi că această întârziere este același lucru cu faptul că nu îi pasă în acest moment?
  8. În ce context nu are asta sens? Cum ar fi dacă ar fi un experiment?
  9. Ce rezultate pozitive se obțin din chestia asta? Ce beneficii se obțin de fapt prin această întârziere?
  10. Cum s-a ajuns să se întâmple asta? Cum s-a ajuns de fapt la acestă întârziere?
  11. Ce este mai important pentru tine decât asta? Ce altceva este important la slujbă sau relație? Cum se situează acestea față de a veni la timp?
  12. Ce spune asta despre tine? Cât de mult îți pasă prin faptul că zici treaba asta?
  13. Cum vezi asta în timp? / Cum vezi asta în spațiu? / Cum vezi asta și pentru alte persoane? Ce crezi că se va întâmpla dacă toată lumea ar veni mai târziu la serviciu sau la întâlniri?
  14. Cum ar fi dacă ar fi vorba despre cu totul altceva? În ce măsură este a veni la timp scopul slujbei sau a relație? Ce îți dorești de fapt de la slujbă sau relație?

Dacă în schimb ți-ai dat seama că de obicei ești purtat de emoții care nu te conduc de fapt la rezultatul dorit atunci poți să îți pui alte 3 întrebări pentru a măsura „temperatura” emoțională.

  1. Ce stare interioară simți  în acest moment? Vină, Teamă, Mândrie, Pace, etc
  2. Ce emoție exprimi în acest moment? Rușine, Furie, Curaj, Iubire, etc
  3. Dacă ai putea să alegi ceea ce simți acum atunci ce altă stare sau emoție ai alege pentru a obține ceea ce îți dorești?

Acum dacă te-am zăpăcit cu prea multe întrebări atunci poate este mult mai simplu doar să fii atent la ceea ce faci și ce spui. Și apropo de atenție, asta îmi amintește de o poveste scurtă și hazlie din cartea „Cântecul Păsării” de Anthony de Mello.

Ce spui?

Maestrul își imprimă înțelepciunea în inimile discipolilor săi, nu în paginile unei cărți. Discipolii pot purta această înțelepciune în inimă 30 sau 40 de ani, până când întâlnesc pe altcineva pregătit să o recepteze. Astfel s-a propagat tradiția zen. Maestrul zen Mu-nan l-a chemat odată pe discipolul său Shoju şi i-a spus:
— Shoju, eu am îmbătrânit. De aceea, de acum înainte tu vei fi acela care va duce mai departe această învățătură. Iată o carte care s-a transmis din generație în generație, de la un Maestru la altul. Am adăugat eu însumi câteva note, care îți vor fi de ajutor. Iată, îți dau această carte, ca simbol al faptului că te-am desemnat succesorul meu.
— Poți s-o păstrezi, i-a răspuns Shoju. Eu am primit învățătura zen fără ajutorul cuvintelor scrise, și sunt foarte mulțumit cu ceea ce am primit.
— Știu, știu, i-a răspuns răbdător Mu-nan. Chiar și așa, această carte le-a fost de folos maeștrilor din șapte generații, și s-ar putea să-ți fie și ție utilă. Ia-o, te rog.
Cei doi se aflau lângă un șemineu. Când cartea a atins palma lui Shoju, acesta a aruncat-o instantaneu în foc. El nu avea nevoie de cuvinte scrise. Mu-nan nu fusese văzut niciodată furios, dar de această dată a început să strige:
— Trebuie să fii nebun? Ce faci?
— Tu ești cel nebun, i-a strigat înapoi Shoju. Ce spui?

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Cum ai putea pune asta într-o poveste?

Cum ai putea pune asta într-o poveste?

Acum câțiva ani am fost la un eveniment pe tema lucrului în echipă. În cadrul acestui eveniment l-am întâlnit pe Bogdan Grigore care ne-a prezentat un exercițiu de improvizație foarte interesant:

  • se aleg 6 persoane (în cazul de atunci erau persoane care nu se cunoșteau) și se pun într-o anumită oridine (prima, a doua, ș.a.m.d.)
  • fiecăreia i se dă o formulă de început pentru o frază pe care o va compune pe loc
  • se alege un personaj
  • pe rând, cele 6 persoane formulează pe loc câte o frază despre personajul ales, care începe cu formula de început primită

În final s-a obțin o poveste foarte amuzantă și plină de sens. (mai mult…)

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone