Am terminat săptămâna trecută o formare în NLP, după altă formare în NLP, și, la final, trainerul a întrebat: Dacă ar fi să redați printr-un singur cuvânt ce au însemnat pentru voi acești aproape 2 ani de NLP, care ar fi acel cuvânt?

Această întrebare automat naște în mintea mea altă întrebare: Dacă toată experiența asta de 2 ani poate fi redată într-un singur cuvânt a cărui semnificație o știam deja, atunci ce sens au mai avut toate acele peste 100 de ore de curs de NLP?! Era mult mai simplu de la început să ne spună cuvântul magic și să ne trimită înapoi acasă 🙂

Deci ce răspuns puteam să dau la o asemenea întrebare?! Unul pe măsură: portocală!

Întâmplarea face ca o colegă de curs, care era lângă mine în sală, să exclame: „Portocală! Ce răspuns tare!” Nimic deosebit aici. Unele persoane se prind de glumele mele… sau…

Peste o săptămână, dau peste un articol scris de ea pe tema portocalei și la sfârșitul lui apar întrebările retorice cu referire la persoana mea: Cum oare văd eu portocala? Cum mănânc eu o portocală?

Care portocală?! Dacă tăceam, înțelept rămâneam… Dar lasă că data viitoare știu eu ce să (nu) zic 🙂

Cândva un înțelept a zis nimica.

Dar ce legătură are povestea asta cu a fi coach? Păi vin la mine clienți și mă întreabă în ședințe: ce părere am despre situația lor, îmi cer sfaturi sau ajutorul. Ei vor răspunsurile mele la întrebările lor! Eventual, unul cât mai scurt ca să fie mai ușor și rapid de aplicat 🙂

Ce pot să le zic aici?

– Tu știi cât ar costa să îmi dau cu părerea și să iți dau acuma sfaturi?
– Dublu?!
– Poate pe tine te-ar costa dublu… Pentru mine ar însemna să lucrez pe gratis!

Clienții care vin la un coach, și cu care vreau eu să lucrez, nu sunt persoane care nu știu cum să facă ceva. Ei știu deja „totul”. Un sfat în plus, din partea mea, nu ar însemna apoi decât un „tot” mai mare. Ei deja au învățat tot ce se putea învăța în acel moment de la alții. Deci cine m-ar mai plăti pe mine, coach, să dau sfaturi?

În schimb, ei vin la un coach ca să învețe de la ei înșiși, din propriile lor experiențe. Și pentru asta e nevoie să poți să îți vezi propria viață din altă perspectivă. Ca într-o oglindă. În ea te poți vedea ca și cum ai vedea altă persoană: de sus până jos, întreagă!

Acum! Cum ar fi dacă mâine dimineață când te uiți în oglindă ai vedea doar „cuvântul zilei”? Cum ar decurge ziua ta atunci când, în loc să știi cum arăți în acea dimineață, ai acum în minte doar un cuvânt? Cum te-ai simți, cum te-ai comporta diferit și cum te-ar privi ceilalți oameni?

– Oglindă, oglinjoară, cum arăt eu azi-dimineață?
– Ca o portocală!
– Lasă-mă frate! Eu vreau să mă văd așa cum sunt ca să știu ce e nevoie să schimb la mine!

Dacă eu îți zic ție ce cred eu, ai mai știi cine ești?

Dacă eu îți zic ție ce să faci, ai mai obține ce îți dorești?

Dacă atunci când privești o oglindă ai vedea oglinda, te-ai mai vedea pe tine?

Dar dacă ai ajuns până aici cu cititul cel mai probabil că pe lângă „portocale” ești interesat și de alte „fructe” ale minții. „Dacă chiar trebuie să insiști asupra cuvintelor” … atunci la sfârșit de articol vreau să îți spun o poveste pe care urmează să o public în cartea pe care o scriu, Fericire la Minut 🙂

 

Elefantul și Puricele

banana-148222_640Roshi Kapleau a fost de acord să educe un grup de psihanaliști în materie de Zen. După ce a fost prezentat grupului de către directorul institutului de analiză, în tăcere, Roshi s-a așezat pe o pernă plasată pe podea. Unul dintre studenți a intrat, s-a prosternat în fața maestrului și s-a așezat pe o altă pernă aflată la câțiva pași depărtare, cu fața la învățător. „Ce este Zen?” a întrebat studentul. Roshi a scos la iveală o banană, a decojit-o și a început s-o mănânce. „Asta e tot? Nu poți să îmi arăți și altceva?” a spus studentul. „Vino mai aproape, te rog.” a răspuns Maestrul. Studentul s-a apropiat și Roshi a fluturat ce a mai rămas din banană prin fața studentului. Studentul s-a prosternat și s-a retras.

Un al doilea student s-a ridicat și s-a adresat audienței. „Acum înțelegeți cu toții?” Cum nu a primit nici un răspuns, studentul a adăugat, „Tocmai ați asistat la o demonstrație de primă mână de Zen. Mai aveți întrebări?”

După o lungă liniște, cineva a vorbit. „Roshi, nu sunt satisfăcut cu demonstrația ta. Ne-ai arătat ceva de care nu sunt sigur că îl înțeleg. Trebuie să fie posibil să ne SPUI ce este Zen.”

„Dacă chiar trebuie să insiști asupra cuvintelor,” a răspuns Roshi, „atunci Zen este un elefant făcând sex cu un purice.”

 

Așadar! Mai este cineva interesat să știe ce au însemnat pentru mine acești aproape 2 ani de NLP?

Share on Facebook31Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

Ce părere ai despre acest articol?

Ți-a plăcut ce ai citit?

Ți-a plăcut ce ai citit?

Ai citit un articol nou, interesant sau impresionant?

Ești interesat de dezvoltarea ta personală și profesională?

Înscrie-te la newsletter-ul meu și vei primi săptămânal și mai multe surse de inspirație!

Te-ai înscris cu succes la newsletter!