La coaching lumea vine cu diverse situații de viață și cu dorința de a schimba ceva. Și cu toate acestea cum se face că nu au schimbat ceva până acum?

Privind simplificat un blocaj în viața unei persoane acesta arată cam așa: ea se confruntă cu o situație de viață, încearcă, pe de o parte, diverse acțiuni sau, pe de altă parte, în mod repetat aceiași acțiune ca în final să constate că se află din nou în aceiași situație nedorită. Așadar ce lipsește din această poveste? Însăși persoana cu gândurile și emoțiile ei.

Înainte de a acționa pentru a schimba lumea înconjurătoare ca reacție la aceasta, prima reacție este de fapt una internă de activare a unor convingeri și emoții care la rândul lor declanșează anumit curs de acțiune care la rândul lui poate schimba situația. Sau nu. Sau poate, din contră, de fapt să o mențină. Deci dacă tot ce am făcut până acum nu a adus o schimbare atunci de unde altundeva poate veni schimbarea? Cum ar fi dacă am gândi și simți diferit?

Să zicem  că ești în situația șeful care se plânge de angajatul lui – “Ai întârziat și asta îmi spune că nu îți pasă de slujba ta.” – sau al de iubitei care îi reproșează iubitului același lucru – “Iar ai întârziat deci nu îți pasă de mine.”

Dar înainte de a te arunca într-o confruntare cu “inamicul” am 14 întrebări pe care aș vrea să ți le pui pentru a explora convingerile tale legate de acea situație.

  1. Cum știi asta? Cum știi că a întârzia și a nu îți păsa sunt același lucru?
  2. Ce cred alte persoane despre asta? Ce cred alte persoane despre modul în care se exprimă faptul că îți pasă?
  3. Ce contra-exemple ai? În mod concret, câte din persoanele care vin la timp de fapt le pasă? Câte din acestea au alte motive pentru a veni la timp?
  4. Care este intenția din spate? Care era intenția din spatele întârzierii? Ce și-a propus de fapt persoana care a întârziat?
  5. Ce altceva poate să însemne? Dacă tu vezi asta ca pe o întârziere atunci cealaltă persoană cum o vede? Dar alte persoane?
  6. Cum vezi asta în raport cu imaginea de ansamblu? În ce măsură este important a veni la timp în raport cu slujba sau relația?
  7. Cum mai precis se întâmplă asta? Cum mai precis știi că această întârziere este același lucru cu faptul că nu îi pasă în acest moment?
  8. În ce context nu are asta sens? Cum ar fi dacă ar fi un experiment?
  9. Ce rezultate pozitive se obțin din chestia asta? Ce beneficii se obțin de fapt prin această întârziere?
  10. Cum s-a ajuns să se întâmple asta? Cum s-a ajuns de fapt la acestă întârziere?
  11. Ce este mai important pentru tine decât asta? Ce altceva este important la slujbă sau relație? Cum se situează acestea față de a veni la timp?
  12. Ce spune asta despre tine? Cât de mult îți pasă prin faptul că zici treaba asta?
  13. Cum vezi asta în timp? / Cum vezi asta în spațiu? / Cum vezi asta și pentru alte persoane? Ce crezi că se va întâmpla dacă toată lumea ar veni mai târziu la serviciu sau la întâlniri?
  14. Cum ar fi dacă ar fi vorba despre cu totul altceva? În ce măsură este a veni la timp scopul slujbei sau a relație? Ce îți dorești de fapt de la slujbă sau relație?

Dacă în schimb ți-ai dat seama că de obicei ești purtat de emoții care nu te conduc de fapt la rezultatul dorit atunci poți să îți pui alte 3 întrebări pentru a măsura “temperatura” emoțională.

  1. Ce stare interioară simți  în acest moment? Vină, Teamă, Mândrie, Pace, etc
  2. Ce emoție exprimi în acest moment? Rușine, Furie, Curaj, Iubire, etc
  3. Dacă ai putea să alegi ceea ce simți acum atunci ce altă stare sau emoție ai alege pentru a obține ceea ce îți dorești?

Acum dacă te-am zăpăcit cu prea multe întrebări atunci poate este mult mai simplu doar să fii atent la ceea ce faci și ce spui. Și apropo de atenție, asta îmi amintește de o poveste scurtă și hazlie din cartea “Cântecul Păsării” de Anthony de Mello.

Ce spui?

Maestrul își imprimă înțelepciunea în inimile discipolilor săi, nu în paginile unei cărți. Discipolii pot purta această înțelepciune în inimă 30 sau 40 de ani, până când întâlnesc pe altcineva pregătit să o recepteze. Astfel s-a propagat tradiția zen. Maestrul zen Mu-nan l-a chemat odată pe discipolul său Shoju şi i-a spus:
— Shoju, eu am îmbătrânit. De aceea, de acum înainte tu vei fi acela care va duce mai departe această învățătură. Iată o carte care s-a transmis din generație în generație, de la un Maestru la altul. Am adăugat eu însumi câteva note, care îți vor fi de ajutor. Iată, îți dau această carte, ca simbol al faptului că te-am desemnat succesorul meu.
— Poți s-o păstrezi, i-a răspuns Shoju. Eu am primit învățătura zen fără ajutorul cuvintelor scrise, și sunt foarte mulțumit cu ceea ce am primit.
— Știu, știu, i-a răspuns răbdător Mu-nan. Chiar și așa, această carte le-a fost de folos maeștrilor din șapte generații, și s-ar putea să-ți fie și ție utilă. Ia-o, te rog.
Cei doi se aflau lângă un șemineu. Când cartea a atins palma lui Shoju, acesta a aruncat-o instantaneu în foc. El nu avea nevoie de cuvinte scrise. Mu-nan nu fusese văzut niciodată furios, dar de această dată a început să strige:
— Trebuie să fii nebun? Ce faci?
— Tu ești cel nebun, i-a strigat înapoi Shoju. Ce spui?

What do you think about this article?

Do you like what you've read?

Do you like what you've read?

Have you read a new, interesting or impressing article?

Are you interested in your personal and professional development?

Subscribe to my weekly newsletter and you will receive more inspiration!

You have Successfully Subscribed!