Maestrul, deși era bătrân, era un exemplu de hărnicie pentru toți discipolii săi. Muncea de dimineață până seară și niciodată nu se plângea de munca sa. Din contră, de multe ori chiar le zicea discipolilor săi cât de frumoasă și ușoară este viața.

Într-o zi unul dintre discipoli vine la el și îl întreabă contrariat:

– Maestre, de ce când te apuci tu să faci ceva pare atât de ușor și când eu încep să fac ceva mi se pare atât de dificil?
– Pentru tine primul pas este întotdeauna dificil pentru că stai pe loc. În timp ce pentru mine este ușor pentru că mă aflu tot timpul în mișcare.

Discipolul, înțelegând aluzia, s-a apucat să se agite și să lucreze, ca și maestrul, de dimineața până seară. Dar după câteva zile de activitate vine la Maestru să se plângă:

– Am făcut ce mi-ai sugerat tu. Toată ziua mă agit și fac câte ceva. Iar acum mintea nu-mi mai dă pace și în sinea meu nu mai apuc să mă mai bucur de nimic. Cum faci tu să fii tot timpul mulțumit de munca pe care o faci?
– Nu te bucuri de viață pentru că mintea ta este în continuu agitată în căutarea de probleme. În schimb, în interiorul meu eu stau, privesc și mă minunez de tot ceea ce fac.

Și după ce spuse asta, Maestrul se îndreptă către restul discipolilor, care erau de față, și zise:
Pentru mine munca este ușoară pentru că tot timpul muncesc și am făcut din asta un obicei. Și deși tot timpul muncesc, în sinea mea tot ceea ce fac e să stau și să mă bucur de munca mea.

După care Maestrul s-a întors și s-a dus la treburile sale…

Share on Facebook3Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someone

Ce părere ai despre acest articol?

Ți-a plăcut ce ai citit?

Ți-a plăcut ce ai citit?

Ai citit un articol nou, interesant sau impresionant?

Ești interesat de dezvoltarea ta personală și profesională?

Înscrie-te la newsletter-ul meu și vei primi săptămânal și mai multe surse de inspirație!

Te-ai înscris cu succes la newsletter!